NEDELICATÉȚE, (2) nedelicateți, s. f. 1. Lipsă de delicatețe. 2. Gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

NEDELICATÉȚE, nedelicateți, s. f. Lipsă de delicatețe; gest, atitudine sau vorbă lipsită de delicatețe; impolitețe, indelicatețe. – Ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).

NEDELICATÉȚE s. f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe; indelicatețe. Îi părea rău că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. C. PETRESCU, Î. II 86. Titu era convins în sineși că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. REBREANU, R. I 301.

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

nedelicatéțe s. f., art. nedelicatéțea, g.-d. art. nedelicatéții; (fapte, vorbe) pl. nedelicatéți

NEDELICATÉȚE s. v. mitocănie.

Nedelicatețe ≠ politețe

NEDELICATÉȚĂ s.f. v. nedelicatețe.

NEDELICATÉȚE s.f. Gest sau vorbă lipsită de delicatețe. [Var. nedelicateță s.f. / < ne- + delicatețe, după fr. indélicatesse].

NEDELICATÉȚE s. f. lipsă de delicatețe; faptă, vorbă lipsită de delicatețe, impolitețe, grosolănie. (după fr. indélicatesse)