NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Care se necăjește ușor; supărăcios, irascibil. – Necăji + suf. -cios.

NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Învechit) Care se necăjește ușor; supărăcios. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar necăjicios. NEGRUZZI, S. I 48. Omul răutăcios și necăjicios, De nu poate strica altui, își strică luiși. PANN, P. V. III 17. – Variantă: năcăjiciós, -oásă adj.

necăjiciós (înv., reg.) adj. m., pl. necăjicióși; f. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

necăjiciós adj. m. (sil. -cios), pl. necăjicióși; f. sg. necăjicioásă, pl. necăjicioáse

NECĂJICIÓS adj. v. irascibil, iritabil, nervos, supărăcios.

necăjicios a. care se necăjește.

necăjicĭós, -oásă adj. (d. necăjesc). Vest. Supărăcĭos.

necăjicios adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. SUPĂRĂCIOS.