Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru necuvântător
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Pref. ne- + cuvântător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Ne- + cuvântător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
NECUVÎNTĂTÓR, -OÁRE, necuvîntători, -oare, adj. Care nu cuvîntă, care nu vorbește. ♦ (Substantivat, n.) Animal, pasăre. V. dobitoc. Soarele lumina orbitor, cu ape și fîșii de raze repezite să străpungă ochii oamenilor și necuvîntătoarelor. DUMITRIU, N. 227.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
NECUVÂNTĂTÓR s. v. animal.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
necuvântător a. 1. care nu poate vorbi: ființe necuvântătoare; 2. lipsit de rațiune: animale necuvântătoare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
necuvîntătór, -oáre adj. Care nu poate cuvînta (vorbi), ca vitele.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
NECUVÎNTĂTOR s. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~oare ale pădurii.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
necuvântător definitie
necuvântător dex
Intrare: necuvântător
necuvântător
adjectiv