Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru necuv├ónt─âtor

NECUV├éNT─éT├ôR, -O├üRE, necuv├ónt─âtori, -oare, adj. Care nu vorbe╚Öte. ÔÖŽ (Substantivat) Animal. ÔÇô Pref. ne- + cuv├ónt─âtor.
NECUV├éNT─éT├ôR, -O├üRE, necuv├ónt─âtori, -oare, adj. Care nu vorbe╚Öte. ÔÖŽ (Substantivat) Animal. ÔÇô Ne- + cuv├ónt─âtor.
NECUV├ÄNT─éT├ôR, -O├üRE, necuv├«nt─âtori, -oare, adj. Care nu cuv├«nt─â, care nu vorbe╚Öte. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Animal, pas─âre. V. dobitoc. Soarele lumina orbitor, cu ape ╚Öi f├«╚Öii de raze repezite s─â str─âpung─â ochii oamenilor ╚Öi necuv├«nt─âtoarelor. DUMITRIU, N. 227.
necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre
necuvântătór adj. m., pl. necuvântătóri; f. sg. și pl. necuvântătoáre
NECUVÂNTĂTÓR s. v. animal.
necuv├ónt─âtor a. 1. care nu poate vorbi: fiin╚Ťe necuv├ónt─âtoare; 2. lipsit de ra╚Ťiune: animale necuv├ónt─âtoare.
necuvîntătór, -oáre adj. Care nu poate cuvînta (vorbi), ca vitele.
NECUV├ÄNT─éTOR s. animal, creatur─â, dobitoc, f─âptur─â, fiin╚Ť─â, lighioan─â, vietate, vie╚Ťuitoare, (├«nv.) dihanie, s─âzdanie, (fig.) suflare, (├«nv. fig.) zidire, ziditur─â. (~oare ale p─âdurii.)

Necuvântător dex online | sinonim

Necuvântător definitie

Intrare: necuvântător
necuvântător adjectiv