NECURĂȚÍE, necurații, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Pref. ne- + curăție.

NECURĂȚÍE, necurății, s. f. (Înv.) Murdărie, necurățenie. – Ne- + curăție.

NECURĂȚÍE, necurății, s. f. (Învechit) 1. Murdărie. Te temi ca nu cumva Vrun oaspe să-nsemneze acea mai mică lipsă, Ori ochiul lor să vadă vreo necurăție. NEGRUZZI, S. II 267. L-am umplut cu totul de necurăție. PANN, P. V. II 50. 2. Fig. Faptă rea; nelegiuire. [Soarele] vede toate necurățiile oamenilor. ISPIRESCU, L. 57.

necurățíe (înv.) s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

necurățíe s. f., art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte) pl. necurățíi, art. necurățíile

NECURĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, jeg, josnicie, mișelie, mârșăvie, murdărie, necurățenie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și -ățíe și -ățíme.

necurăție s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.