necumpănit definitie

10 definiții pentru necumpănit

NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Pref. ne- + cumpănit.
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. – Ne- + cumpănit.
NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; făcut fără cumpănire, fără chibzuială, fără precauție; pripit. Mă pot însă făli că încă n-am făcut nici un pas necumpănit. ALECSANDRI, T. I 65.
necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpăníte
necumpănít adj. m., pl. necumpăníți; f. sg. necumpănítă, pl. necumpăníte
NECUMPĂNÍT adj. v. nebunesc.
NECUMPĂNÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la cumpănit) (despre acțiuni, fapte) Care este săvârșit fără a cumpăni; necugetat. /ne- + cumpănit
necumpănit a. lipsit de cumpănă sau măsură.
necumpănít, -ă adj. Fără cumpăn, dezechilibrat, fără tact.
NECUMPĂNIT adj. nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (O faptă ~.)

necumpănit dex

Intrare: necumpănit
necumpănit adjectiv