NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.

NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.

NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se altera și a se distruge.

NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. Atins de necroză.

!necrozá (a se ~) (ne-cro-) vb. refl., ind. prez. 3 se necrozeáză

necrozá vb. (sil, -cro-), ind. prez. 3 sg. necrozeáză

NECROZÁ vb. v. cangrena.

NECROZÁT adj. v. cangrenat.

NECROZÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi sau organe) A fi atins de necroză; a se distruge, a se cangrena. [P.i. 3 -zează. / < fr. nécroser].

NECROZÁ vb. I. tr. a produce necroză. II. refl. (despre țesuturi, organe) a fi atins de necroză. (< fr. nécroser)

A SE NECROZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi sau organe) A fi atacat de necroză; a se descompune; a putrezi. /<fr. nécroser

NECROZA vb. (MED.) a se cangrena, a putrezi. (Un țesut care s-a ~.)

NECROZAT adj. (MED.) cangrenat, putred, putrezit, (rar) necrotic. (Țesut ~.)