Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru necrofagie

NECROFAG├ŹE s. f. Caracteristic─â a unor animale de a se hr─âni cu cadavre. ÔÇô Necrofag + suf. -ie.
NECROFAG├ŹE s. f. Caracteristic─â a unor animale de a se hr─âni cu cadavre. ÔÇô Necrofag + suf. -ie.
necrofag├şe (ne-cro-) s. f., art. necrofag├şa, g.-d. necrofag├şi, art. necrofag├şei
necrofag├şe s. f. (sil. -cro-), art. necrofag├şa, g.-d. necrofag├şi, art. necrofag├şei
NECROFAG├ŹE s.f. Hr─ânire cu cadavre, caracteristic─â unor animale. ÔÖŽ Tendin╚Ť─â morbid─â, la aliena╚Ťi, de a m├ónca carne cadaveric─â. [Gen. -iei. / < fr. n├ęcrophagie].
NECROFAG├ŹE s. f. 1. ├«nsu╚Öire a organismelor necrofage. 2. tendin╚Ť─â morbid─â, la aliena╚Ťi, de a m├ónca carne cadaveric─â. (< fr. n├ęcrophagie)
NECRO- ÔÇ×moarte, necroz─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. nekros ÔÇ×moarteÔÇŁ > fr. n├ęcro-, it. id., engl. id., germ. nekro- > rom. necro-. Ôľí ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., alternare ╚Öi distrugere a unui ╚Ťesut viu, ca urmare a unor leziuni distrofice; ~cenoz─â (v. -cenoz─â1), s. f., ansamblu al organismelor moarte de pe fundul m─ârilor sau lacurilor; ~cist (v. -cist), s. n., celul─â moart─â; ~fag (v. -fag), adj., s. m., (animal) care se hr─âne╚Öte cu corpurile organismelor moarte; ~fagie (v. -fagie), s. f., caracteristic─â a unor animale de a se hr─âni cu cadavre; ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoan─â) care sufer─â de necrofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., perversiune sexual─â care const─â ├«n practicarea actului sexual pe cadavre; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (ciuperci) care se hr─ânesc saprofit pe ╚Ťesuturile gazdei omor├«te ├«n prealabil cu ajutorul unor enzime; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de moarte sau de cadavre; ~gen (v. -gen), adj., (despre ciuperci) care se na╚Öte pe o plant─â moart─â sau pe cale de a se nimici; ~latrie (v. -latrie), s. f., cult patologic pentru mor╚Ťi; ~latru (v. -latru), s. m. ╚Öi f., persoan─â care prezint─â necrolatrie; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., distrugere a unui ╚Ťesut care a suferit un proces de necrozare; ~patie (v. -patie), s. f., predispozi╚Ťie organic─â antren├«nd necrozarea succesiv─â ├«n diverse organe; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., citoplasm─â inactiv─â, omoloag─â celei din s─âm├«n╚Ťa moart─â; ~plast (v. -plast), s. n., protoplast care a suferit leziuni grave, urmate de moartea acestuia; ~spermie (v. -spermie), s. f., apari╚Ťie ├«n lichidul spermatic a spermatozoizilor mor╚Ťi; ~tip (v. -tip), s. n., form─â biologic─â, ├«n prezent stins─â ╚Öi existent─â numai formal; ~tomie (v. -tomie), s. f., ├«ndep─ârtare pe cale chirurgical─â a unui ╚Ťesut osos atins de necroz─â; ~trof (v. -trof), adj., (despre microorganisme) care continu─â s─â se hr─âneasc─â ├«n interiorul celulelor necrozate; ~zoospermie (v. zoo-, v. -spermie), s. f., prezen╚Ťa ├«n lichidul spermatic a spermatozoizilor mor╚Ťi.

Necrofagie dex online | sinonim

Necrofagie definitie

Intrare: necrofagie
necrofagie