Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru necontenit

NECONTEN├ŹT, -─é, neconteni╚Ťi, -te, adj., adv. (Care se ├«nt├ómpl─â, are loc) f─âr─â ├«ntrerupere, continuu, ne├«ncetat. ÔÇô Pref. ne- + contenit.
NECONTEN├ŹT, -─é, neconteni╚Ťi, -te, adj., adv. (Care se ├«nt├ómpl─â, are loc) f─âr─â ├«ntrerupere, continuu, ne├«ncetat. ÔÇô Ne- + contenit.
NECONTEN├ŹT, -─é, neconteni╚Ťi, -te, adj. Care nu contene╚Öte, f─âr─â ├«ntrerupere, continuu, necurmat, ne├«ncetat. Totul era, pe aceste str─âzi ╚Öi bulevarde, luminos ╚Öi aerian, chiar mi╚Öcarea necontenit─â ╚Öi ├«mbr─âc─âmintea trec─âtorilor. CAMIL PETRESCU, N. 85. Rada, c├«nd o vezi, te fur─â Cu necontenitul z├«mbet. CO╚śBUC, P. I 95. Erau necontenite jalobele ob╚Ötiei pentru j─âfuirile lui Mo╚Ťoc. NEGRUZZI, S. I 150. ÔŚŐ (Adverbial) Nicori╚Ť─â ├«╚Öi purta ochii de guzgan c├«nd la vod─â, c├«nd la ╚śoimaru, necontenit. SADOVEANU, O. VII 69. ╚śi-n caterinc─â, ostenit, El ├«nv├«rtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39. Pe drum necontenit ceream ap─â. CREANG─é, A. 15.
neconten├şt adj. m., pl. neconten├ş╚Ťi; f. neconten├şt─â, pl. neconten├şte
neconten├şt adj. m., pl. neconten├ş╚Ťi; f. sg. neconten├şt─â, pl. neconten├şte
NECONTEN├ŹT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
NECONTEN├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contene╚Öte; care se desf─â╚Öoar─â f─âr─â contenire; ne├«ntrerupt; ne├«ncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit
necontenit a. și adv. neîncetat.
* neconten├şt, -─â adj. Care nu contene╚Öte, ne├«ncetat, mere┼ş, continu┼ş. Adv. Plo┼ş─â necontenit. ÔÇô ├Än Olt. ╚Öi nec├│ntin (NPl. Ceaur, 123), ├«n est ╚Öi nec├║ntin.
NECONTENIT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.)

Necontenit dex online | sinonim

Necontenit definitie

Intrare: necontenit
necontenit adjectiv