neconsecvență definitie

9 definiții pentru neconsecvență

NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Pref. ne- + consecvență (după fr. inconséquence).
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. (Rar) Inconsecvență. – Ne- + consecvență (după fr. inconséquence).
NECONSECVÉNȚĂ, neconsecvențe, s. f. Inconsecvență. Revoluția s-a stins în mijlocul neconsecvențelor și neînțelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU, E. 50.
neconsecvénță (rar) s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe
neconsecvénță s. f., g.-d. art. neconsecvénței; pl. neconsecvénțe
NECONSECVÉNȚĂ s. v. inconsecvență.
NECONSECVÉNȚĂ ~e f. (negativ de la consecvență) Faptă sau vorbă neconsecventă. /ne- + consecvență
neconsecvență f. 1. lipsă de consecvență; 2. vorbă sau faptă nesocotită.
NECONSECVENȚĂ s. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

neconsecvență dex

Intrare: neconsecvență
neconsecvență substantiv feminin