neclintit definitie

11 definiții pentru neclintit

NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit.
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. 1. Care nu se clintește (din loc), nemișcat, încremenit. Stăturăm multă vreme neclintiți, cu răsuflările oprite, ascultînd prin întunericul acela orb. SADOVEANU, O. VI 13. Peste geana neguroasă a hotarălor pămîntului cumpănea, palidă și neclintită, luna plină a miezului de noapte. HOGAȘ, DR. II 14. Cuza-vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ioan Roată. CREANGĂ, A. 159. ◊ (Adverbial) Toți stăteau și se uitau neclintit la el. DUMITRIU; N. 20. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Fig. Neschimbat, statornic, ferm, de nezdruncinat. Înfățișarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi lui popa Tonea, cu neclintită și chinuitoare preciziune. GALACTION, O. I 175. ◊ (Adverbial) Toate sfaturile mele să le păzești neclintit. CONACHI, P. 49.
neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte
neclintít adj. m. (sil. -clin-), pl. neclintíți; f. sg. neclintítă, pl. neclintíte
NECLINTÍT adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. înmărmurit. 4. v. încremenit. 5. v. hotărât. 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voință neclintită.)
Neclintit ≠ mobil, neferm, nestatornic
NECLINTÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la clintit): De ~ care nu poate fi clintit; de nestrămutat; imobil. /ne- + clintit
neclintit a. 1. care nu se poate clinti sau mișca din loc: stâncile mărețe neclintite ’n veci rămân AL.; 2. fig. care nu se schimbă, nestrămutat.
neclintít, -ă adj. Care nu s’a clintit, imobil. Fig. Neschimbat, statornic: om neclintit în hotărîrile luĭ.
NECLINTIT adj. 1. fix, imobil, nemișcat, stabil, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, imobil, nemișcat, rigid, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 4. fix. imobil, încremenit, înlemnit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.) 5. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voință ~.)

neclintit dex

Intrare: neclintit
neclintit adjectiv
  • silabisire: -clin-