Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru neclintit

NECLINT├ŹT, -─é, neclinti╚Ťi, -te, adj. Care nu se mi╚Öc─â, nu se clinte╚Öte (din loc); nemi╚Öcat, imobil, necl─âtit. ÔÖŽ ├Än care nu se mi╚Öc─â nimic, ├«n care nu intervine nicio schimbare. ÔÖŽ Fig. Care nu se modific─â; neschimbat, statornic, stabil. ÔÖŽ Fig. Ferm, hot─âr├ót, inflexibil. ÔÇô Pref. ne- + clintit.
NECLINT├ŹT, -─é, neclinti╚Ťi, -te, adj. Care nu se mi╚Öc─â, nu se clinte╚Öte (din loc); nemi╚Öcat, imobil, necl─âtit. ÔÖŽ ├Än care nu se mi╚Öc─â nimic, ├«n care nu intervine nici o schimbare. ÔÖŽ Fig. Care nu se modific─â; neschimbat, statornic, stabil. ÔÖŽ Fig. Ferm, hot─âr├ót, inflexibil. ÔÇô Ne- + clintit.
NECLINT├ŹT, -─é, neclinti╚Ťi, -te, adj. 1. Care nu se clinte╚Öte (din loc), nemi╚Öcat, ├«ncremenit. St─âtur─âm mult─â vreme neclinti╚Ťi, cu r─âsufl─ârile oprite, ascult├«nd prin ├«ntunericul acela orb. SADOVEANU, O. VI 13. Peste geana neguroas─â a hotar─âlor p─âm├«ntului cump─ânea, palid─â ╚Öi neclintit─â, luna plin─â a miezului de noapte. HOGA╚ś, DR. II 14. Cuza-vod─â a stat neclintit ╚Öi s-a uitat ╚Ťint─â la mo╚Ö Ioan Roat─â. CREANG─é, A. 159. ÔŚŐ (Adverbial) To╚Ťi st─âteau ╚Öi se uitau neclintit la el. DUMITRIU; N. 20. Cum st─âtea cu m├«na neclintit ├«ntins─â, p─ârea un scamator. C. PETRESCU, ├Ä. I 13. 2. Fig. Neschimbat, statornic, ferm, de nezdruncinat. ├Änf─â╚Ťi╚Öarea ei din clipa aceea i-a r─âmas ├«n ochi lui popa Tonea, cu neclintit─â ╚Öi chinuitoare preciziune. GALACTION, O. I 175. ÔŚŐ (Adverbial) Toate sfaturile mele s─â le p─âze╚Öti neclintit. CONACHI, P. 49.
neclint├şt (ne-clin-) adj. m., pl. neclint├ş╚Ťi; f. neclint├şt─â, pl. neclint├şte
neclint├şt adj. m. (sil. -clin-), pl. neclint├ş╚Ťi; f. sg. neclint├şt─â, pl. neclint├şte
NECLINT├ŹT adj. 1. v. fix. 2. v. nemi╚Öcat. 3. v. ├«nm─ârmurit. 4. v. ├«ncremenit. 5. v. hot─âr├ót. 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voin╚Ť─â neclintit─â.)
Neclintit Ôëá mobil, neferm, nestatornic
NECLINT├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial (negativ de la clintit): De ~ care nu poate fi clintit; de nestr─âmutat; imobil. /ne- + clintit
neclintit a. 1. care nu se poate clinti sau mi╚Öca din loc: st├óncile m─âre╚Ťe neclintite ÔÇÖn veci r─âm├ón AL.; 2. fig. care nu se schimb─â, nestr─âmutat.
neclint├şt, -─â adj. Care nu sÔÇÖa clintit, imobil. Fig. Neschimbat, statornic: om neclintit ├«n hot─âr├«rile lu─ş.
NECLINTIT adj. 1. fix, imobil, nemi╚Öcat, stabil, (rar) nemi╚Öc─âtor, (pop.) nesmintit, (├«nv.) necl─âtit. (Un st├«lp ~.) 2. fix, imobil, nemi╚Öcat, rigid, ╚Ťeap─ân, (pop.) v├«rtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. ├«mpietrit, ├«ncremenit, ├«nlemnit, ├«nm─ârmurit, ├«n╚Ťepenit, nemi╚Öcat, ╚Ťeap─ân, ╚Ťintuit, (├«nv. ╚Öi pop.) m─ârmurit, (├«nv. ╚Öi reg.) st├«lpit, (fig.) ├«nghe╚Ťat, ├«n╚Ťelenit. (~ de spaim─â, de uimire.) 4. fix. imobil, ├«ncremenit, ├«nlemnit, nemi╚Öcat, pironit. (Cu ochii ~.) 5. decis, d├«rz, ferm, hot─âr├«t, inflexibil, intransigent, neab─âtut, nestr─âmutat, ne╚Öov─âitor, statornic, (├«nv.) nepreget─âtor. (Om ~; caracter ~.) 6. nezdruncinat, statornic, tare. (O voin╚Ť─â ~.)

Neclintit dex online | sinonim

Neclintit definitie

Intrare: neclintit
neclintit adjectiv
  • silabisire: -clin-