Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru neclintire

NECLINT├ŹRE, neclintiri, s. f. Stare de nemi╚Öcare; imobilitate, fixitate. ÔÇô Pref. ne- + clintire.
NECLINT├ŹRE, neclintiri, s. f. Stare de nemi╚Öcare; imobilitate, fixitate. ÔÇô Ne- + clintire.
NECLINT├ŹRE s. f. Stare de nemi╚Öcare, de imobilitate; fixitate. V├«nturile trebuiau s─â-╚Öi sf─âr├«me furia lor vijelioas─â de neclintirea zidurilor de lemn. HOGA╚ś, M. N. 170. Totul e ├«n neclintire, f─âr─â via╚Ť─â, f─âr─â glas. ALECSANDRI, P. III 18. ÔŚŐ (Poetic) Stepa f─âr─â hotar ├«ncremenise ca ├«n moarte. Suna totu╚Öi ceva sub╚Ťire ╚Öi m─ârunt ├«n acea neclintire a t─âcerii. SADOVEANU, M. C. 94. ÔÖŽ Fig. Statornicie, neschimbare, nestr─âmutare.
neclint├şre (ne-clin-) s. f., g.-d. art. neclint├şrii; pl. neclint├şri
neclint├şre s. f. (sil. -clin-), g.-d. art. neclint├şrii; pl. neclint├şri
NECLINT├ŹRE s. 1. v. imobilitate. 2. fixitate, imobilitate, nemi╚Öcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. v. hot─âr├óre.
neclintire f. imobilitate: totul e ÔÇÖn neclintire, f─âr─â viea╚Ť─â, f─âr─â glas AL.
neclint├şre f. Starea lucrulu─ş neclintit, imobilitate: a sta ├«n neclintire.
NECLINTIRE s. 1. fixitate, imobilitate, iner╚Ťie, nemi╚Öcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. fixitate, imobilitate, nemi╚Öcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. d├«rzenie, fermitate, hot─âr├«re, intransigen╚Ť─â, ne├«nduplecare, nestr─âmutare, ne╚Öov─âire, statornicie, (livr.) decizie, (├«nv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (~ unui om.)

Neclintire dex online | sinonim

Neclintire definitie

Intrare: neclintire
neclintire substantiv feminin
  • silabisire: -clin-