nechezat definitie

25 definiții pentru nechezat

NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.
NECHEZÁT1 adv. (Rar; în expr.) A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul2. – V. necheza.
NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.
NECHEZÁT1 adv. (Rar; în expr.) A râde nechezat = a râde într-un mod asemănător cu nechezatul2. – V. necheza.
NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Faptul de a necheza; strigăt caracteristic al calului; nechezătură, nechez, nechezare. – V. necheza.
NECHEZÁ, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.
NECHEZÁT 1 adv. (Rar) Într -un mod asemănător cu nechezatul calului. După ce-au rîs amîndoi – unul gros și altul nechezat – au stat o vreme așa. SADOVEANU, O. A. II 216.
NECHEZÁT2, nechezaturi, s. n. Strigătul caracteristic calului; nechez, nechezătură, nechezare. Din desiș se auzi un nechezat de cal. SADOVEANU, O, VII 37. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de cal. GALACTION, O. I 49. Un sforăit puternic și un nechezat ascuțit al Pisicuții rupse firul melancolic al cugetărilor mele. HOGAȘ, M. N. 166.
nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză
nechezát1 (rar) adv.
nechezát2 s. n., pl. nechezáturi
nechezá vb., ind. prez. 3 sg. necheáză
nechezát adv.
nechezát s. n., pl. nechezáturi
NECHEZÁ vb. v. râncheza.
NECHEZÁ vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.
NECHEZÁT s. nechez, nechezare, nechezătură, rânchez, rânchezare, rânchezat, rânchezătură. (~ul calului.)
A NECHEZÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza
NECHEZÁT ~uri n. 1) v. A NECHEZA. 2) Strigăt caracteristic scos de cai; rânchezat. /v. a necheza
nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].
nechéz, a - v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.
NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)
necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.
NECHEZAT s. nechez, nechezare, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ul calului.)

nechezat dex

Intrare: necheza
necheza verb grupa I conjugarea I
Intrare: nechezat (s.n.)
nechezat 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: nechezat (adv.)
nechezat 2 adv.