nechez definitie

2 intrări

20 definiții pentru nechez

NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat2. – Din necheza (derivat regresiv).
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.
NECHÉZ, (rar) nechezuri, s. n. Nechezat2. – Din necheza (derivat regresiv).
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.
NECHÉZ, (rar) nechezuri, s. n. Nechezat2. În nechezul calului și-n rîsul omului răzbătea toată puterea și bogăția primăverii. SADOVEANU, O. V 207. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. COȘBUC, P. I 195. Atunci să auzi... nechezuri de cai ce vin de la păscut. ALECSANDRI, O. P. 66. – Variante: nichéz (TEODORESCU, P. P. 492), ninchéz (id. ib. 494) s. n.
NECHEZÁ, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.
nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri
nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză
nechéz s. n., pl. nechézuri
nechezá vb., ind. prez. 3 sg. necheáză
NECHÉZ s. v. nechezat.
NECHEZÁ vb. v. râncheza.
NECHEZÁ vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.
A NECHEZÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza
nechez n. strigătul calului: și’n departe se aude un nechez răsunător AL.
nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].
nechéz, a - v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.
NECHEZ s. nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ul calului.)
NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)
necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

nechez dex

Intrare: nechez
nechez substantiv neutru
Intrare: necheza
necheza verb grupa I conjugarea I