NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere, a reclama (ceva necesar). Problema necesită o analiză specială.

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitá vb., ind. prez. 3 sg. necésită

NECESITÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

NECESITÁ vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)

NECESITÁ vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -tă. / < fr. nécessiter, it. necessitare].

NECESITÁ vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr. nécessiter)

A NECESITÁ pers. 3 necésită tranz. A face să fie necesar; a cere; a reclama; a pretinde; a comporta. /<fr. nécessiter

necesità v. a face necesar.

* necesitéz v. tr. (mlat. necéssito, -áre). Fac necesar, cer, exig: bogăția necesitează multe grijĭ.

NECESITA vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)

necesita vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.