necesar definitie

15 definiții pentru necesar

NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♦ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea sa și a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.
NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. De care este (neapărată) nevoie, de care nu ne putem lipsi; trebuitor, trebuincios, indispensabil. Nu poți cionti dintr-o ființă vie organele absolut necesare vieții. CARAGIALE, N. F. 26. Puturăm să cumpărăm cele necesare pentru mîncare, adică pîine, brînză și struguri. BOLINTINEANU, O. 265. Dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. ALECSANDRI, S. 33. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva) indispensabilă pentru un anumit scop. (În economia capitalistă) Muncă necesară (spre deosebire de supramuncă) = munca prin care muncitorul salariat reproduce valoarea forței sale de muncă. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. ▭ (În forma necesariu) Veni aici cu mulțime de vesminte... cizme lungi și alte necesarii. BOLINTINEANU, O. 268. – Variantă: necesáriu, -ie adj.
necesár1 adj. m., pl. necesári; f. necesáră, pl. necesáre
necesár2 s. n.
necesár adj. m., pl. necesári; f. sg. necesáră, pl. necesáre
necesár s. n.
NECESÁR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.
Necesar ≠ inutil, nenecesar, netrebuincios
NECESÁR, -Ă adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. nécessaire, it. necessario, lat. necessarius].
NECESÁR, -Ă I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. nécessaire, lat. necessarius)
NECESÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care este de trebuință; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. * Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario
necesar a. 1. trebuincios, de care cineva nu se poate lipsi: respirațiunea e necesară vieții; 2. în filozofie, se zice de ceeace nu poate a nu fi: căldura e efectul necesar al focului. ║ n. 1. ceeace e indispensabil pentru traiu: îi lipsește necesarul; 2. cutie sau lădiță pentru lucruri necesare: un necesar de piele (după fr. nécessaire).
* necesár, -ă adj. (lat. necessarius). Trebuincĭos, de nevoĭe, de care aĭ necesitate: armele-s necesare soldatuluĭ la (saŭ în) luptă, cleĭu e necesar la lipit. Care trebuĭe numaĭ de cît să existe orĭ să se întîmple: adevărurile necesare ale rațiuniĭ, căldura e efectu necesar al foculuĭ. Foarte folositor: acest soldat s’a făcut necesar regimentuluĭ. S.n. Ceĭa ce e indispensabil viețiĭ. Strictu necesar, lucrurĭ absolut necesare viețiĭ saŭ altuĭ scop. S.n., pl. e (după fr. nécessaire). Cutie cu unelte necesare maĭ ales la cusut (V. bisactea). Adv. În mod necesar, numaĭ de cît.
NECESAR adj. 1. indispensabil, neapărat, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. neapărat, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. cerut, cuvenit, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...) 4. folositor, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.)

necesar dex

Intrare: necesar
necesar adjectiv substantiv neutru