Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru necesar

NECES├üR, -─é, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ÔÖŽ Strictul necesar = cantitate minim─â (din ceva), indispensabil─â pentru un anumit scop. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neap─ârat) trebuincios la ceva. Necesarul de semin╚Ťe. 2. Care nu poate s─â nu existe sau s─â nu se ├«nt├ómple (├«n condi╚Ťii date). ÔÇô Din fr. n├ęcessaire, lat. necessarius, it. necessario.
NECES├üR, -─é, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ÔŚŐ Strictul necesar = cantitate minim─â (din ceva), indispensabil─â pentru un anumit scop. Munc─â necesar─â = parte a muncii depuse de lucr─âtor ├«n procesul de produc╚Ťie, prin care se creeaz─â produsul folosit pentru ├«ntre╚Ťinerea sa ╚Öi a familiei sale. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neap─ârat) trebuincios la ceva. Necesarul de semin╚Ťe. 2. Care nu poate s─â nu existe sau s─â nu se ├«nt├ómple (├«n condi╚Ťii date). ÔÇô Din fr. n├ęcessaire, lat. necessarius, it. necessario.
NECES├üR, -─é, necesari, -e, adj. De care este (neap─ârat─â) nevoie, de care nu ne putem lipsi; trebuitor, trebuincios, indispensabil. Nu po╚Ťi cionti dintr-o fiin╚Ť─â vie organele absolut necesare vie╚Ťii. CARAGIALE, N. F. 26. Putur─âm s─â cump─âr─âm cele necesare pentru m├«ncare, adic─â p├«ine, br├«nz─â ╚Öi struguri. BOLINTINEANU, O. 265. Dac─â ├«n adev─âr concursul meu v─â este necesar, vi-l promit din toat─â inima. ALECSANDRI, S. 33. ÔŚŐ Strictul necesar = cantitate minim─â (din ceva) indispensabil─â pentru un anumit scop. (├Än economia capitalist─â) Munc─â necesar─â (spre deosebire de supramunc─â) = munca prin care muncitorul salariat reproduce valoarea for╚Ťei sale de munc─â. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Ceea ce este trebuincios la ceva. Necesarul de semin╚Ťe. Ôľş (├Än forma necesariu) Veni aici cu mul╚Ťime de vesminte... cizme lungi ╚Öi alte necesarii. BOLINTINEANU, O. 268. ÔÇô Variant─â: neces├íriu, -ie adj.
necesár1 adj. m., pl. necesári; f. necesáră, pl. necesáre
necesár2 s. n.
necesár adj. m., pl. necesári; f. sg. necesáră, pl. necesáre
necesár s. n.
NECESÁR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.
Necesar Ôëá inutil, nenecesar, netrebuincios
NECES├üR, -─é adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. n├ęcessaire, it. necessario, lat. necessarius].
NECES├üR, -─é I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ÔÖŽ strictul ~ = cantitatea minim─â din ceva, indispensabil─â pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. n├ęcessaire, lat. necessarius)
NECES├üR ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival Care este de trebuin╚Ť─â; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. * Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. n├ęcessaire, lat. necessarius, it. necessario
necesar a. 1. trebuincios, de care cineva nu se poate lipsi: respira╚Ťiunea e necesar─â vie╚Ťii; 2. ├«n filozofie, se zice de ceeace nu poate a nu fi: c─âldura e efectul necesar al focului. ÔĽĹ n. 1. ceeace e indispensabil pentru traiu: ├«i lipse╚Öte necesarul; 2. cutie sau l─âdi╚Ť─â pentru lucruri necesare: un necesar de piele (dup─â fr. n├ęcessaire).
* neces├ír, -─â adj. (lat. necessarius). Trebuinc─şos, de nevo─şe, de care a─ş necesitate: armele-s necesare soldatulu─ş la (sa┼ş ├«n) lupt─â, cle─şu e necesar la lipit. Care trebu─şe numa─ş de c├«t s─â existe or─ş s─â se ├«nt├«mple: adev─ârurile necesare ale ra╚Ťiuni─ş, c─âldura e efectu necesar al foculu─ş. Foarte folositor: acest soldat sÔÇÖa f─âcut necesar regimentulu─ş. S.n. Ce─şa ce e indispensabil vie╚Ťi─ş. Strictu necesar, lucrur─ş absolut necesare vie╚Ťi─ş sa┼ş altu─ş scop. S.n., pl. e (dup─â fr. n├ęcessaire). Cutie cu unelte necesare ma─ş ales la cusut (V. bisactea). Adv. ├Än mod necesar, numa─ş de c├«t.
NECESAR adj. 1. indispensabil, neap─ârat, nedispensabil, vital. (Condi╚Ťii ~ pentru via╚Ť─â.) 2. neap─ârat, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuin╚Ť─â.) 3. cerut, cuvenit, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (├«nv.) recerut. (A f─âcut toate lucrurile ~ pentru...) 4. folositor, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (├«nv.) trebnic. (O munc─â ~.)

Necesar dex online | sinonim

Necesar definitie

Intrare: necesar
necesar adjectiv substantiv neutru