NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Pref. ne- + căsătorit.

NECĂSĂTORÍT, -Ă, necăsătoriți, -te, adj. Care nu este căsătorit; celibatar. – Ne- + căsătorit.

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

necăsătorít adj. m., pl. necăsătoríți; f. sg. necăsătorítă, pl. necăsătoríte

NECĂSĂTORÍT s., adj. 1. s., adj. v. celibatar. 2. adj. liber. (Fata e ~.)

Necăsătorit ≠ însurat

NECĂSĂTORIT s., adj. 1. s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (Un bărbat ~.) 2. adj. liber. (Fata e ~.)