Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru nebunie

NEBUN├ŹE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judec─â╚Ťii din cauza unei boli mintale; demen╚Ť─â, aliena╚Ťie mintal─â. ÔŚŐ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lips─â de judecat─â dreapt─â, de minte, de cump─ânire; nechibzuin╚Ť─â, nesocotin╚Ť─â, prostie. ÔÖŽ Neast├ómp─âr, zburd─âlnicie. 3. Fapt─â, vorb─â etc. nesocotit─â, extravagant─â, prostie; fapt─â de om nebun. ÔÖŽ (Mai ales la pl.) Fapt─â lipsit─â de seriozitate; n─âzb├ótie, ghidu╚Öie, ╚Ötreng─ârie, n─âzdr─âv─ânie, pozn─â. ÔÇô Nebun + suf. -ie.
NEBUN├ŹE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judec─â╚Ťii din cauza unei boli mintale; demen╚Ť─â, aliena╚Ťie mintal─â. ÔŚŐ Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lips─â de judecat─â dreapt─â, de minte, de cump─ânire; nechibzuin╚Ť─â, nesocotin╚Ť─â, prostie. ÔÖŽ Neast├ómp─âr, zburd─âlnicie. 3. Fapt─â, vorb─â etc. nesocotit─â, extravagant─â, prostie; fapt─â de om nebun. ÔÖŽ (Mai ales la pl.) Fapt─â lipsit─â de seriozitate; n─âzb├ótie, ghidu╚Öie, ╚Ötreng─ârie, n─âzdr─âv─ânie, pozn─â. ÔÇô Nebun + suf. -ie.
NEBUN├ŹE, nebunii, s. f. 1. Pierdere a judec─â╚Ťii datorit─â unei boli mintale; aliena╚Ťie mintal─â, demen╚Ť─â. Suferin╚Ťa care lucea ca o nebunie ├«n ochii lui Tudor ├«i ╚Ťinea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. Ar fi avut momente de adev─ârat─â nebunie ca s─â m─â vad─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 187. Pentru c─â m─â v─âd trist─â ╚Öi pe g├«nduri, zic c─â dau semne de nebunie. ALECSANDRI, T. I 188. ÔŚŐ Loc. adv. (Determin├«nd verbe ca: ┬źa iubi┬╗, ┬źa pl─âcea┬╗ etc.) La nebunie = cu mare intensitate, foarte mult. Pe urm─â mi-a citit ni╚Öte scrisori de dragoste, de la o fat─â, care-l iubea la nebunie ╚Öi dormea cu poeziile lui sub pern─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 193. M─ânunchiul pl─âcu foarte mult Ar─âpu╚Öchii, c─âci iubea florile la nebunie. POPESCU, B. III 82. 2. Faptul de a fi nesocotit, nechibzuit. Eu cu nebunia mea am cutezat s─â-i nec─âj─âsc. DR─éGHICI, R. 89. 3. Fapt─â nesocotit─â, nechibzuit─â, nes─âbuit─â, prostie. Nu ├«ndr─âzni ├«n ╚Ťar─â p─âg├«n─â s─â faci vreo nebunie, ca s─â nu-╚Ťi pierzi capul. SADOVEANU, Z. C. 302. Aveai figura unui om ce merge s─â se ucid─â: mi-era team─â s─â nu faci vreo nebunie. BOLINTINEANU, O. 389. ÔÖŽ N─âzdr─âv─ânie, pozn─â. ├Än Mo╚Öi... au f─âcut tot felul de nebunii. PAS, Z. I 126. ├Äntrecea mai pe to╚Ťi b─âie╚Ťii ╚Öi din carte, dar ╚Öi din nebunii. CREANG─é, A. 2. ÔÖŽ Neast├«mp─âr, zburd─âlnicie. R├«dea c-un fel de copil─âroas─â nebunie. EMINESCU, N. 83. 4. Fapt─â de om nebun; groz─âvie, oroare.
nebun├şe s. f., art. nebun├şa, g.-d. art. nebun├şei; pl. nebun├şi, art. nebun├şile
nebun├şe s. f., art. nebun├şa, g.-d. art. nebun├şei; pl. nebun├şi, art. nebun├şile
NEBUN├ŹE s. 1. (MED.) alienare, aliena╚Ťie, demen╚Ť─â, sminteal─â, smintire, ╚Ťicneal─â, boal─â mintal─â, (pop.) nebuneal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) smint─â, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) bol├ónzie, (prin Bucov.) s─âlteal─â, (Mold.) z─âluzeal─â, z─âluzie, z─ârgheal─â, z─ârghenie, (fam.) c─âpial─â, (fig.) r─ât─âcire, scr├ónteal─â, ╚Ť─âc─âneal─â. (Un acces de ~.) 2. v. glum─â. *3. v. folie.
NEBUN├ŹE s. v. abjec╚Ťie, f─âr─âdelege, infamie, josnicie, mi╚Öelie, m├ór╚Ö─âvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, tic─âlo╚Öie.
Nebunie Ôëá ra╚Ťiune
NEBUN├ŹE ~i f. 1) Stare a unei persoane care sufer─â de o boal─â mintal─â; aliena╚Ťie; demen╚Ť─â. * A iubi (sau a-i pl─âcea) la ~ a iubi sau a-i pl─âcea extrem de mult. 2) Ac╚Ťiune sau fapt─â de om nebun; aliena╚Ťie; nebunie. 3) Fapt─â nesocotit─â lipsit─â de gravitate; pozn─â; n─âzb├ótie; boroboa╚Ť─â. [G.-D. nebuniei] /nebun + suf. ~ie
nebunie f. 1. turburarea min╚Ťii cauzat─â printrÔÇÖo v─ât─âmare a creierului: acces de nebunie; 2. fapt─â nebun─â, extravagan╚Ť─â; 3. purtare u╚Öuratec─â.
nebun├şe f. (d. nebun). Starea omulu─ş nebun. Fapt─â ca un nebun, extravagan╚Ť─â. Credin╚Ť─â foarte gre╚Öit─â: e o nebunie s─â crez─ş asemenea lucrur─ş. Pl. Zburd─âlnicii copil─âre╚Öt─ş: ace╚Öt─ş copi─ş fac numa─ş nebuni─ş. A ─şubi, a-╚Ť─ş pl─âcea la nebunie, a ─şubi, a-╚Ť─ş pl─âcea grozav.
nebunie s. v. ABJEC╚ÜIE. F─éR─éDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MI╚śELIE. M├ÄR╚ś─éVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TIC─éLO╚śIE.
NEBUNIE s. 1. (MED.) alienare, aliena╚Ťie, demen╚Ť─â, sminteal─â, smintire, ╚Ťicneal─â, boal─â mintal─â, (pop.) nebuneal─â, (├«nv. ╚Öi reg.) smint─â, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) bol├«nzie, (prin Bucov.) s─âlteal─â, (Mold.) z─âluzeal─â, z─âluzie, z─ârgheal─â, z─ârghenie, (fam.) c─âpial─â, (fig.) r─ât─âcire, scr├«nteal─â, ╚Ť─âc─âneal─â. 2. ghidu╚Öie, glum─â, n─âzb├«tie, n─âzdr─âv─ânie, pozn─â, ╚Ötreng─ârie, (prin Ban.) po╚Öovaic─â, (Mold.) pruj─â, prujitur─â, (Mold., Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öag─â, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) ╚Öalm─â, (prin Transilv. ╚Öi Olt.) ╚Öoad─â, (prin Olt. ╚Öi Munt.) ╚Öoan─â, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) ╚Öozenie, (Transilv.) ╚Öozie, (Mold.) t─âm─â╚Öag, (prin Olt.) zgoand─â, (├«nv.) cabazl├«c, (fam.) pehliv─ânie. (A face o ~.)
NEBUNIE. Subst. Nebunie, nebuneal─â (pop.), nebunire (rar), ├«nnebunire, demen╚Ť─â, alienare mintal─â, aliena╚Ťie (livr.), insanitate (rar), tulburare mintal─â (fig.), boal─â mintal─â, detracare (livr.), dezaxare (fig.), dezechilibru (fig.), r─ât─âcire (fig.), sminteal─â, smintire (rar), c─âpiere (rar), ╚Ťicneal─â (fam.), scr├«nteal─â (fig.), scr├«ntire (fig.), ╚Ť─âc─âneal─â (fig.), bolunzeal─â (reg.), z─âluzeal─â (reg.), z─âluzie (reg.), z─ârgheal─â (reg.), z─ârghenie (reg.). Delir, aiurare, halucina╚Ťie; manie; psihopatie, psihoz─â; schizofrenie. Nebun, dement, alienat, psihopat, detracat (livr.), dezaxat (fig.), smintit, aiurit, tr─âsnit, iresponsabil. Cas─â de nebuni, ospiciu, balamuc. Psihiatrie, psihopatologie. Psihiatru. Adj. Nebun, nebunit (rar), ├«nnebunit, dement, alienat, iresponsabil, bolnav mintal, dezaxat (fig.), dezechilibrat (fig.), c─âpiat (fig., fam.), smintit, r─ât─âcit (fig.), ╚Ťicnit (fam.), ╚Öui (fam.), capiu (fig.), scr├«ntit (fig.), ╚Ť─âc─ânit (fig.), tr─âsnit, aiurit, aiurea, z─âlud, z─âluzit (reg.), z─ârghit (reg.), v├«ntuit (reg.), tuie╚Ö (reg.), bol├«nd (reg.), ├«ntr-o ureche, ie╚Öit (s─ârit) din min╚Ťi, cu mintea r─ât─âcit─â, sonat (fam.), s─ârit (ie╚Öit) de pe fix (fam.). Vb. A ├«nnebuni, a (se) nebuni (rar), a se aliena (livr.), a se detraca (livr.), a se dezaxa (fig.), a se dezechilibra (fig.), a c─âpia (fig., fam.), a se sminti, a se sona (fam.), a se ╚Ťicni (fam.), a se scr├«nti (fig.), a se ╚Ť─âc─âni (fig.), a se tr─âsni (fig.), a bolunzi (reg.), a (se) z─âluzi (reg.), a se z─ârghi (reg.), a-╚Öi pierde min╚Ťile (mintea), a-╚Öi pierde dreapta judecat─â, a i se tulbura mintea (min╚Ťile) a-╚Öi s─âri (ie╚Öi) din minte, a da ├«n mintea copiilor, a se scr├«nti la cap. A scoate din min╚Ťi (din minte), a ├«nnebuni, a b─âga ├«n nebuneli, a sminti, a lua (a fura, a r─âpi, a suci) (cuiva) mintea, a tulbura (cuiva) mintea, a v├«ntui. A fi nebun (smintit, scr├«ntit), a nu fi ├«n toate min╚Ťile, a nu fi s─ân─âtos la minte, a fi ├«ntr-o ureche, a fi cam tralala, a fi (cam) ├«ntr-o doag─â, a-i lipsi (cuiva) o doag─â, a fi lovit (b─âtut, p─âlit, tr─âsnit) cu leuca (├«n cap), a avea g├«ndaci la cap, a avea clavir la cap, a fi bun de (dus la) balamuc. A delira, a aiura. V. boal─â, fobie, iritare, manie, nest─âp├«nire, z─âp─âceal─â. NECAZ
IRA FUROR BREVIS EST (lat.) m├ónia este o scurt─â nebunie ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, 1, 2, 62.
la nebunie expr. foarte mult, enorm.

Nebunie dex online | sinonim

Nebunie definitie

Intrare: nebunie
nebunie substantiv feminin