NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Pop.) Nebunie. – Nebun + suf. -eală.

NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (Popular) Nebunie. – Pronunțat: -nea-.

nebuneálă (pop.) s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

nebuneálă s. f., g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli

NEBUNEÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală mintală, ciumăfaie, demență, laur, nebunie, sălbăție, sminteală, smintire, țicneală.

nebuneálă, nebunéli, s.f. (pop.) 1. nebunie. 2. idee, fantezie, manifestare de om nebun; toană, trăzneală. 3. turbare. 4. boală a albinelor. 5. (la pl. nebunele) zburdălnicii, năzdrăvănii, năzbâtii. 6. ciumăfaie. 7. măselariță. 8. (la pl. nebunele) plantă erbacee cu fructe otrăvitoare; sălbație.

nebuneală s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CIUMĂFAIE. DEMENȚĂ. LAUR. NEBUNIE. SĂLBĂȚIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.