nebiruit definitie

10 definiții pentru nebiruit

NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Ne- + biruit.
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; neînvins, invincibil. Nebiruit e brațul tău. COȘBUC, P. I 257. Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! ALECSANDRI, P. III 161.
nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte
nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. sg. nebiruítă, pl. nebiruíte
NEBIRUÍT adj. v. imbatabil.
NEBIRUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la biruit): De ~ care nu poate fi biruit; de neînvins. /ne- + biruit
nebiruit a. neînvins.
nebiruít, -ă adj. Neînvins.
NEBIRUIT adj. imbatabil, invincibil, nebătut, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)

nebiruit dex

Intrare: nebiruit
nebiruit adjectiv