NEBĂTÚT adj. v. imbatabil.

nebătut a. 1. care n’a fost bătut; 2. neumblat: nebătute cărări GR. AL.

nebătút, -ă adj. Care n’a fost bătut. Neumblat: drum nebătut.

NEBĂTUT adj. imbatabil, invincibil, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)