nebătut definitie

4 definiții pentru nebătut

NEBĂTÚT adj. v. imbatabil.
nebătut a. 1. care n’a fost bătut; 2. neumblat: nebătute cărări GR. AL.
nebătút, -ă adj. Care n’a fost bătut. Neumblat: drum nebătut.
NEBĂTUT adj. imbatabil, invincibil, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)

nebătut dex

Intrare: nebătut
nebătut adjectiv