NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Ne- + bănuit.

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. sg. nebănuítă, pl. nebănuíte

NEBĂNUÍT adj. v. neașteptat.

Nebănuit ≠ bănuit, suspect, prepus

nebănuit a. care nu e sau nu poate fi bănuit.

NEBĂNUIT adj. imprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.)