neavenit definitie

10 definiții pentru neavenit

NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu).
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu).
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în expr.) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent.
neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte
neavenít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neaveníți; f. sg. neavenítă, pl. neaveníte
NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu].
NEAVENÍT, -Ă adj. fără valabilitate; considerat ca inexistent. (după fr. non avenu)
NEAVENÍT ~tă (~ți, ~te): Nul și ~ lipsit de valabilitate; considerat ca fiind fără valoare. [Sil. ne-a-] /<fr. nonavenue
neavenit a. Jur. fără valoare: nul și neavenit.
* neavenít, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. non avenu). Jur. Care nu e bine venit, nul, fără valoare: cerere neavenită.

neavenit dex

Intrare: neavenit
neavenit adjectiv
  • silabisire: ne-a-