NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Pref. ne- + autentic.

NEAUTÉNTIC, -Ă, neautentici, -ce, adj. Care nu este autentic; inautentic. [Pr.: ne-a-u-] – Ne- + autentic.

neauténtic adj. m. (sil. -a-u-), pl. neauténtici; f. sg. neauténtică, pl. neauténtice

NEAUTÉNTIC adj. 1. v. fals. 2. v. mincinos.

Neautentic ≠ autentic, veritabil

neautentic a. care nu e autentic.

NEAUTENTIC adj. 1. contrafăcut, fals, falsificat, plăsmuit, (înv.) mincinos. (Document ~.) 2. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmație ~; mărturie ~.)