NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atent.

NEATÉNT, -Ă, neatenți, -te, adj. Care nu este atent; care arată lipsă de atenție; absent, distrat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atent.

neatént (ne-a-) adj. m., pl. neaténți; f. neaténtă, pl. neaténte

neatént adj. m. (sil. ne-a-), pl. neaténți; f. sg. neaténtă, pl. neaténte

NEATÉNT adj. v. distrat.

Neatent ≠ atent

neatent a. nebăgător de seamă.

* neatént, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și atent). Care nu e atent. – Rar inatent.

NEATENT adj. absent, distrat, (Mold.) uitit, (fig.) căscat, împrăștiat. (Un om ~.)