NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.

NEATÂRNÁT, -Ă, neatârnați, -te, adj. (Înv.) Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atârnat.

NEATÎRNÁT, -Ă, neatîrnați, -te, adj. Independent. V. autonom. Entuziasmul meu era într-adevăr nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate, al peștilor și racilor, al vidrelor și vulpilor. SADOVEANU, N. F. 53. Deosebite staturi mici... se contopiră printr-o mișcare de unitate în două staturi neatîrnate, al Țării Romînești și al Moldovei. BĂLCESCU, O. II 12.

neatârnát (ne-a-) adj. m., pl. neatârnáți; f. neatârnátă, pl. neatârnáte

neatârnát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neatârnáți; f. sg. neatârnátă, pl. neatârnáte

NEATÂRNÁT adj. 1. v. independent. 2. v. autocefal.

NEATÂRNÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la atârnat) (despre state sau popoare) Care nu depinde de nimeni; independent; liber; autonom; slobod; suveran. [Sil. ne-a-] /ne- + atârnat

neatârnat a. independent.

neatîrnát, -ă (ea 2 sil.) adj. Independent.

NEATÎRNAT adj. 1. independent, liber, suveran, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. (BIS.) autocefal, independent. (Biserica ortodoxă română este ~.)