neatârnare definitie

10 definiții pentru neatârnare

NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnare.
NEATÂRNÁRE, neatârnări, s. f. (Înv.) Independență (politică). [Pr.: ne-a-] – Ne- + atârnare.
NEATÎRNÁRE s. f. (Învechit) Independență. V. autonomie. Țin la țară, țin la neatîrnare; Țin ca să-mi fac neamul lăudat și mare. BOLINTINEANU, O. 46. Am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă, cînd își apără țara și neatîrnarea lor. ALECSANDRI, T. II 16.
neatârnáre (înv.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neatârnắrii; pl. neatârnắri
neatârnáre s. f. (sil. ne-a-), g.-d. art. neatârnării; pl. neatârnări
NEATÂRNÁRE s. 1. v. independență. 2. v. autocefalie.
Neatârnare ≠ dependență
neatârnare f. independență.
neatîrnáre (ea 2 sil.) f. Independență.
NEATÎRNARE s. 1. independență, libertate, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie. (~ unui stat.) 2. (BIS.) autocefalie, independență. (~ bisericii ortodoxe.)

neatârnare dex

Intrare: neatârnare
neatârnare substantiv feminin
  • silabisire: ne-a-