neastâmpărat definitie

11 definiții pentru neastâmpărat

NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + astâmpărat.
NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.
NEASTÎMPĂRÁT, -Ă, neastîmpărați, -te, adj. Plin de neastîmpăr, neliniștit, tulburat, agitat, nepotolit. Dincă se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Merge drept.. tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. SLAVICI, N. I 103. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. ♦ (Mai ales despre copii; în opoziție cu așezat, cuminte) Zburdalnic, zglobiu. Eram subțirică, iute și neastîmpărată ca argintul viu. SADOVEANU, O. VIII 45. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet așezat și înțelept. SLAVICI, N. I 150. Frate-meu cel mare, nâtîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. ◊ (Substantivat) La fereastra lui moș Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica și Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. SP. POPESCU, M. G. 23. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. Clipește des din ochii mici, veseli și neastîmpărați. STANCU, U.R.S.S. 154.
neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte
neastâmpărát adj. m. (sil. ne-as-), pl. neastâmpăráți; f. sg. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte
NEASTÂMPĂRÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuș.
Neastâmpărat ≠ astâmpărat
NEASTÂMPĂRÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la astâmpărat) (despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zburdalnic; zvăpăiat. * De ~ care nu poate fi astâmpărat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpărat
neastâmpărat a. fără astâmpăr.
neastîmpărát, -ă adj. (ea 2 sil.). Neliniștit, agitat, zburdalnic.
NEASTÎMPĂRAT adj. 1. agitat, frămîntat, neliniștit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.) 2. drăcos, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 3. jucăuș, vioi. (Ochi ~; privire ~.)

neastâmpărat dex

Intrare: neastâmpărat
neastâmpărat adjectiv
  • silabisire: ne-as-