neasemuit definitie

9 definiții pentru neasemuit

NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemuit.
NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. Neasemănat, incomparabil, extraordinar. Apele fluviului se îndreaptă spre mare, urmărite de priviri care încep să viseze la marile depărtări și neasemuita frumusețe a lumii. BOGZA, M. S. 24.
neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte
neasemuít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neasemuíți; f. sg. neasemuítă, pl. neasemuíte
NEASEMUÍT adj. v. unic.
neasemuit a. și adv. neasemănat: starea lor neasemuită ca a celorlalți OD.
neasemuít, -ă (ea 2 sil.) adj. Est. Care nu poate fi asemuit, neasemănat. Adv. Neasemuit maĭ bun.
NEASEMUIT adj. incomparabil, inegalabil, neasemănat, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmat. (O voce ~; însușiri ~.)

neasemuit dex

Intrare: neasemuit
neasemuit adjectiv
  • silabisire: ne-a-