NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascuțit.

NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascuțit.