neascultător definitie

9 definiții pentru neascultător

NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.
NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultător.
neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
neascultătór adj. m. (sil. ne-as-), pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
NEASCULTĂTÓR adj. v. indisciplinat.
Neascultător ≠ ascultător
neascultător a. nesupus.
neascultătór, -oáre adj. (ea dift.) Nesupus, neînțelegător, rebel, recalcitrant.
NEASCULTĂTOR adj. indisciplinat, insubordonat, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. (Persoană ~.)

neascultător dex

Intrare: neascultător
neascultător adjectiv
  • silabisire: ne-as-