Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru neascult─âtor

NEASCULT─éT├ôR, -O├üRE, neascult─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascult─â (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. r─âu, obraznic. [Pr.: ne-as-] ÔÇô Pref. ne- + ascult─âtor.
NEASCULT─éT├ôR, -O├üRE, neascult─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascult─â (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. r─âu, obraznic. [Pr.: ne-as-] ÔÇô Ne- + ascult─âtor.
neascultătór (ne-as-) adj. m., pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
neascultătór adj. m. (sil. ne-as-), pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
NEASCULTĂTÓR adj. v. indisciplinat.
Neascult─âtor Ôëá ascult─âtor
neascult─âtor a. nesupus.
neascult─ât├│r, -o├íre adj. (ea dift.) Nesupus, ne├«n╚Ťeleg─âtor, rebel, recalcitrant.
NEASCULT─éTOR adj. indisciplinat, insubordonat, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus, recalcitrant. (Persoan─â ~.)

Neascult─âtor dex online | sinonim

Neascult─âtor definitie

Intrare: neascult─âtor
neascult─âtor adjectiv
  • silabisire: ne-as-