neará (-ále), s. f. – Lege nouă. – Var. nearea. Mgr. νεαρά (Murnu 37). Sec. XVII, înv.

neará, nearále, s.f. (înv.) supliment la o lege; lege derogatorie; colecție de astfel de legi.

Nearale f. pl. Novele. [Gr. mod.].