NEAOȘÍSM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

NEAOȘÍSM, neaoșisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

neaoșísm (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșísme

neaoșísm s. n. (sil. nea-), pl. neaoșísme

NEAOȘÍSM s.n. 1. Cuvânt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de neaoșisme (1). [< neaoș + -ism].

NEAOȘÍSM s. m. 1. cuvânt, expresie cu un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. tendință în literatură prin abuzul de neaoșisme. (< neaoș + -ism)[1]

NEAOȘÍSM ~e n. 1) Element din limba neaoșă. 2) Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare. [Sil. nea-o-] /neaoș + suf. ~ism

NEAOȘÍSM s. n. (< neaoș + suf. -ism): cuvânt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat, folosit de către unii scriitori în operele lor, ca de exemplu a cerca, a înșfăca, a odrăsli, ospeție, slobod, a slobozi etc.