NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonist.

NEANTAGONÍST, -Ă, neantagoniști, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter antagonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] – Ne- + antagonist.

NEANTAGONÍST adj. v. neantagonic. (Contradicții ~.)