neajutorat definitie

8 definiții pentru neajutorat

NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajutorat.
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. 2. Lipsit de posibilități, de resurse (materiale). 3. Care nu se descurcă singur; nepriceput, stângaci, neîndemânatic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajutorat.
NEAJUTORÁT, -Ă, neajutorați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Lipsit de mijloace (mai ales materiale); sărac, nevoiaș. Eu vreau să-ți fac un bine, căci te văd bătrînă și neajutorată. SANDU-ALDEA, D. N. 190. ◊ (Substantivat) M-am luptat... pentru mîntuirea celor neajutorați. CONACHI, P. 49. 2. Care nu se descurcă singur, nepriceput, neîndemînatic, stîngaci.
neajutorát (ne-a-) adj. m., pl. neajutoráți; f. neajutorátă, pl. neajutoráte
neajutorát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neajutoráți; f. sg. neajutorátă, pl. neajutoráte
NEAJUTORÁT adj. v. neîndemânatic.
NEAJUTORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este lipsit de sprijin, de apărare. 2) Care nu este în stare să se descurce în împrejurări dificile; neputincios; nepriceput. 3) Care nu dispune de resurse materiale. [Sil. ne-a-] /ne- + ajutorat
NEAJUTORAT adj. neîndemînatic, nepriceput, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

neajutorat dex

Intrare: neajutorat
neajutorat adjectiv
  • silabisire: ne-a-