Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru neajuns

NEAJ├ÜNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, nepl─âcere, necaz. 2. Lips─â, sc─âdere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] ÔÇô Pref. ne- + ajuns.
NEAJ├ÜNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, nepl─âcere, necaz. 2. Lips─â, sc─âdere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] ÔÇô Ne- + ajuns.
NEAJ├ÜNS1, neajunsuri, s. n. 1. Nepl─âcere, necaz, dificultate, sup─ârare. Ad─âog─â r├«z├«nd ╚Öi ar─ât├«ndu-╚Öi din╚Ťii: ╚Ötii c─â ╚Ťi-am f─âcut un neajuns. D. ZAMFIRESCU, R. 46. Un diavol ╚Öchiop... ╚Ťinea cale drume╚Ťilor ca s─â le fac─â neajunsuri. ISPIRESCU, L. 226. Mama ╚Öi tata se g├«ndesc la neajunsurile vie╚Ťii, la ce poate s─â le aduc─â ziua de m├«ine. CREANG─é, A. 36. 2. Lips─â, sc─âdere, defect. Aceasta ne pare a fi neajunsul principal al acestei admirabile nuvele. GHEREA, ST. CR. II 144. Sc─âderile ╚Öi neajunsurile lui s─â nu i le spui drept ├«n fa╚Ť─â. SBIERA, P. 226.
NEAJ├ÜNS 2, -─é, neajun╚Öi, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns ├«nc─â la destina╚Ťie sau ├«ntr-un anumit punct; care nu a atins o anumit─â limit─â sau stare. Se porni iar ├«nainte pe fug─â, ca s─â n-o prind─â noaptea neajuns─â. VISSARION, B. 171. ÔÖŽ (Rar) Care nu poate fi ajuns, care nu poate fi atins de nimeni. R─âm├«ne-va ╚Ö-aceasta, vechea Mek─â neajuns─â? MACEDONSKI, O. I 231. 2. (Popular) Lipsit de mijloace materiale; nevoia╚Ö, s─ârac. Intr─â ├«ntr-o ├«mp─âr─â╚Ťie cu oameni neajun╚Öi ╚Öi sc─âp─âta╚Ťi. ╚śEZ. IX 118. ÔÖŽ (Adesea urmat de determinarea ┬źde (sau la) minte┬╗) Lipsit de judecat─â matur─â, cu mintea necoapt─â. Ah! neajuns─â omenire de╚Öart─â, ├Änc─â firea te rabd─â, te iart─â! BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 132. Ba s├«nt [fete] multe ╚Öi m─ârunte ╚śi neajunse de minte. ╚śEZ. I 144.
NEAJ├ÜNS1, neajunsuri, s. n. 1. Nepl─âcere, necaz, dificultate. 2. Lips─â, sc─âdere, defect. ÔÇô Din ne- + ajuns.
NEAJ├ÜNS2, -─é, neajun╚Öi, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns ├«nc─â la destina╚Ťie sau ├«ntr-un anumit punct. ÔÖŽ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; s─ârac. ÔÖŽ Lipsit de judecat─â matur─â. ÔÇô Din ne- + ajuns.
neaj├║ns (ne-a-) s. n., pl. neaj├║nsuri
neaj├║ns s. n. (sil. ne-a-), pl. neaj├║nsuri
NEAJÚNS s. 1. v. dificultate. 2. v. șicană. 3. v. vicisitudine. 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. v. dezavantaj. 6. v. necaz. 7. v. defect.
NEAJÚNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.
NEAJÚNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Neajuns Ôëá calitate
NEAJ├ÜNS2 ~uri n. 1) Lips─â a unei ├«nsu╚Öiri necesare; cusur; meteahn─â; defect. 2) Situa╚Ťie dificil─â; greutate; nevoie; ├«ncurc─âtur─â. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns
NEAJÚNS1 ~să (~și, ~se): ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns
neajuns n. 1. nevoie, lips─â; 2. ├«ncurc─âtur─â, nepl─âcere: ╚Ťi-a f─âcut vrÔÇÖun neajuns? CR. [Lit. ce nu ajunge].
neaj├║ns (ea 2 sil.) n., pl. ur─ş (d. ajuns, ajung). Inconvenient, nepl─âcere: casa asta are multe neajunsur─ş. Greutate, suferin╚Ť─â: neajunsurile r─âzbo─şulu─ş ├«s mar─ş. A-─ş face cu─şva neajunsur─ş, a-─ş cauza nepl─âcer─ş, a-l ╚Öicana.
neajuns adj., s. v. CALIC. NEC─éJIT. NEVOIA╚ś. S─éRAC. S─éRMAN.
NEAJUNS s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, nevoie, obstacol, opreli╚Öte, piedic─â, stavil─â, (pop.) opreal─â, potical─â, potrivnicie, (├«nv. ╚Öi reg.) scandal, sminteal─â, (├«nv.) anevoin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, poprire, stenahorie, (fig.) barier─â, handicap, hop. (A avut de dep─â╚Öit un ~.) 2. dificultate, greutate, ╚Öican─â. (├Äi face tot felul de ~.) 3. dificultate, greutate, vicisitudine. (~urile vie╚Ťii.) 4. nepl─âcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comport─â unele ~uri.) 5. dezavantaj, inconvenient, (fig.) handicap. (Un ~ pe care ╚Öi-l creeaz─â el ├«nsu╚Öi.) 6. belea, bucluc, dandana, ├«ncurc─âtur─â, n─âpast─â, necaz, nemul╚Ťumire, nenorocire, nepl─âcere, nevoie, pacoste, pocinog, r─âu, sup─ârare, (├«nv. ╚Öi pop.) pozn─â, r─âutate, (pop.) alagea, daraver─â, p─âcat, ponos, potc─â, potical─â, z─âduf, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, nagod─â, (reg.) d─ân─ânaie, ├«ncurcal─â, n─âzb├«c─â, n─âzdr─âv─ânie, p─âcostenie, ╚Öug─â, ╚Öugubin─â, toroap─â, (prin Mold.) bacal─â, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. ╚Öi Bucov.) bed─â, (Mold.) chichion, (Olt. ╚Öi Ban.) cotoarb─â, (Olt., Ban. ╚Öi Transilv.) dabil─â, (├«nv.) nesosin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, patim─â, satara, stenahorie. (Ce ~ a c─âzut pe el!) 7. cusur, defect, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu, (livr.) caren╚Ť─â, racil─â, tar─â, (pop.╚Öi fam.) bete╚Öug, (reg. ╚Öi fam.) hib─â, (reg.) madea, teahn─â, (Olt., Munt. ╚Öi Mold.) ponos, (├«nv.) gre╚Öeal─â, lichea, nedes─âv├«r╚Öire, r─âutate. (Are multe ~uri ├«n func╚Ťionare.)
neajuns adj. v. INCOMPARABIL. INEGALABIL. NEASEMĂNAT. NEASEMUIT. NECOMPARABIL. NEEGALABIL. NEÎNTRECUT. UNIC.

Neajuns dex online | sinonim

Neajuns definitie

Intrare: neajuns (s.n.)
neajuns s.n. substantiv neutru
  • silabisire: ne-a-
Intrare: neajuns (adj.)
neajuns adj. adjectiv