neajungere definitie

7 definiții pentru neajungere

NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere.
NEAJÚNGERE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. ♦ Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajungere.
NEAJÚNGERE, neajungeri, s. f. (Învechit) 1. Insuficiență. Nu este de ajuns însă de a îndestula vremelnicește neajungerea muncii, trebuie încă a-i prevedea pricinile. KOGĂLNICEANU, S. A. 80. 2. Sărăcie, lipsă. Gîrbov, alb de vîrstă, în neajungere murind Îl vedem în desperare-i cerul, stelele privind. BOLLIAC, O. 110.
neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri
neajúngere s. f. (sil. ne-a-), g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri
NEAJÚNGERE s. v. insuficiență, lipsă, sărăcie.
neajungere s. v. INSUFICIENȚĂ. LIPSĂ. SĂRĂCIE.

neajungere dex

Intrare: neajungere
neajungere substantiv feminin
  • silabisire: ne-a-