neadevăr definitie

10 definiții pentru neadevăr

NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + adevăr.
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă, falsă sau mincinoasă; neexactitate; falsitate, minciună. [Pr.: ne-a-] – Ne- + adevăr.
NEADEVẮR, neadevăruri, s. n. Lipsă de conformitate cu realitatea; afirmație inexactă. V. minciună. Bibescu știa că spune un neadevăr, dar voia mai curînd să sugereze această emoție. CAMIL PETRESCU, O. II 244. S-ar simți, în creațiunea lui, nesinceritatea, nenaturalul, neadevărul. GHEREA, ST. CR. III 407.
neadevắr (ne-a-) s. n., pl. neadevắruri
neadevăr s. n. (sil. ne-a-), pl. neadevăruri
NEADEVĂR s. 1. v. falsitate. 2. v. minciună.
NEADEVẮR ~uri n. (negativ de la adevăr) Afirmație inexactă sau denaturată în mod intenționat; minciună. [Sil. ne-a-] /ne- + adevăr
neadevăr n. ceeace e contrar adevărului, minciună.
neadevắr (ea dift.) n., pl. urĭ. Lipsă de adevăr, minciună, inexactitate.
NEADEVĂR s. 1. falsitate, inexactitate, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e un ~.)

neadevăr dex

Intrare: neadevăr
neadevăr substantiv neutru
  • silabisire: ne-a-