NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit.

NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + acoperit.

NEACOPERÍT adj. 1. v. deschis. 2. v. dezvelit.

neacoperit a. lipsit de acoperiș.

NEACOPERIT adj. 1. deschis. (Un vehicul ~.) 2. descoperit, dezvelit. (A dormit ~.)