neștiutor definitie

10 definiții pentru neștiutor

NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Ne- + știutor.
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. Care nu știe, neorientat, neinformat; lipsit de cultură. Suferințele gloatei neștiutoare Clocotesc în mine ca viforul. BENIUC, V. 29. Erai un prunc neștiutor. SADOVEANU, O. VII 103. Neștiutor priveam departe și ochii-nchiși pe jumătate S-au umezit de arătarea acestui asfințit de sară. GOGA, C. P. 10. ◊ (Substantivat, în expr.) Neștiutor de carte = analfabet. Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96.
!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre
neștiutór adj. m. (sil. mf. -ști-), pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre
NEȘTIUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. incapabil. 2. adj., s. v. necunoscător. 3. s. neștiutor de carte = analfabet. 4. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)
Neștiutor ≠ știutor
neștiutor a. 1. care nu știe, care nu se pricepe; 2. lipsit de știință sau de învățătură, ignorant.
neștiutór, -oáre adj. Ignorant.
NEȘTIUTOR adj., s. 1. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 2. adj., s. ignorant, necunoscător, neinițiat, nepriceput, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ în materie.) 3. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)

neștiutor dex

Intrare: neștiutor
neștiutor adjectiv
  • silabisire: -ști-