Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ne╚Ötiutor

NE╚śTIUT├ôR, -O├üRE, ne╚Ötiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ╚Ötie (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultur─â. (Substantivat) Ne╚Ötiutor de carte = analfabet. ÔÖŽ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -╚Öti-u-] ÔÇô Pref. ne- + ╚Ötiutor.
NE╚śTIUT├ôR, -O├üRE, ne╚Ötiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ╚Ötie (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultur─â. ÔÖŽ (Substantivat) Ne╚Ötiutor de carte = analfabet. ÔÖŽ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -╚Öti-u-] ÔÇô Ne- + ╚Ötiutor.
NE╚śTIUT├ôR, -O├üRE, ne╚Ötiutori, -oare, adj. Care nu ╚Ötie, neorientat, neinformat; lipsit de cultur─â. Suferin╚Ťele gloatei ne╚Ötiutoare Clocotesc ├«n mine ca viforul. BENIUC, V. 29. Erai un prunc ne╚Ötiutor. SADOVEANU, O. VII 103. Ne╚Ötiutor priveam departe ╚Öi ochii-nchi╚Öi pe jum─âtate S-au umezit de ar─âtarea acestui asfin╚Ťit de sar─â. GOGA, C. P. 10. ÔŚŐ (Substantivat, ├«n expr.) Ne╚Ötiutor de carte = analfabet. Ne╚Ötiutorilor de carte nu li se putea pretinde s─â aib─â cuno╚Ötin╚Ť─â de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96.
!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre
neștiutór adj. m. (sil. mf. -ști-), pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre
NE╚śTIUT├ôR adj., s. 1. adj., s. v. incapabil. 2. adj., s. v. necunosc─âtor. 3. s. ne╚Ötiutor de carte = analfabet. 4. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)
Ne╚Ötiutor Ôëá ╚Ötiutor
ne╚Ötiutor a. 1. care nu ╚Ötie, care nu se pricepe; 2. lipsit de ╚Ötiin╚Ť─â sau de ├«nv─â╚Ť─âtur─â, ignorant.
neștiutór, -oáre adj. Ignorant.
NE╚śTIUTOR adj., s. 1. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neispr─âvit, nepreg─âtit, nepriceput, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseria╚Ö ~.) 2. adj., s. ignorant, necunosc─âtor, neini╚Ťiat, nepriceput, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este ├«nc─â un ~ ├«n materie.) 3. adj. candid, credul, ingenuu, inocent, naiv. (Un copil ~.)

Neștiutor dex online | sinonim

Neștiutor definitie

Intrare: neștiutor
neștiutor adjectiv
  • silabisire: -╚Öti-