neștire definitie

2 intrări

11 definiții pentru neștire

NEȘTÍRE s. f. (În loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Pref. ne- + știre.
NEȘTÍRE s. f. (în loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Ne- + știre.
NEȘTÍRE s. f. (Mai ales în loc. adv.) În neștire = fără a-și da seama. Mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, N. 13. Întinse în neștire lumînarea de ceară și o aprinse de la un vecin. SADOVEANU, O. VIII 237. Ea mergînd tot mușcă în neștire Din mănunchiul veșted de flori violete. D. BOTEZ, P. O. 168. Din neștire = din nebăgare de seamă. Un țipet de gîscan, închis din neștire într-un cerdac, i-aruncă inima din loc. DELAVRANCEA, la TDRG.
!neștíre1 (înv.) (neș-ti-/ne-ști-) s. f., g.-d. art. neștírii
*neștíre2 (în ~) (neș-ti-/ne-ști-) loc. adv.
neștíre s. f. (sil. mf. -ști-), g.-d. art. neștírii
NEȘTÍRE f. (negativ de la știre): În ~ a) fără a-și da seama; b) în stare de inconștiență. Din ~ fără a ști. /ne- + știre
neștí, neștíu, vb. IV (înv.) a nu ști.
neștire f. 1. necunoștință; 2. fără știre.
neștíre f. F. Inconsciență, lipsă de rațiune: bețivu bea în neștire.
neștíŭ, a -i v. tr. Vechĭ. Nu știŭ.

neștire dex

Intrare: nești
nești verb grupa a IV-a conjugare neregulată
Intrare: neștire
neștire substantiv feminin
  • silabisire: -ști-