NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Pref. ne- + știrbit.

NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Ne- + știrbit.

!neștirbít (neș-tir-/ne-știr-) adj. m., pl. neștirbíți; f. neștirbítă, pl. neștirbíte

neștirbít adj. m. (sil. mf. -știr-), pl. neștirbíți; f. sg. neștirbítă, pl. neștirbíte

NEȘTIRBÍT adj. 1. v. întreg. 2. v. nepătat.

neștirbit a. și adv. neatins.

neștirbít, -ă adj. Care n’a fost știrbit. Fig. Glorie neștirbită.

NEȘTIRBIT adj. 1. intact, întreg, neatins, (pop.) nestricat. (Paharul a rămas ~ după cădere.) 2. intact, neatins, nepătat. (Onoarea lui a rămas ~.)