NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins.

NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Ne- + învins.

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse

neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. sg. neînvínsă, pl. neînvínse

NEÎNVÍNS adj. v. imbatabil.

neînvins a. care nu poate fi învins.

NEÎNVINS adj. imbatabil, invincibil, nebătut, nebiruit, neînfrînt, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)