neîntrerupt definitie

9 definiții pentru neîntrerupt

NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt.
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Ne- + întrerupt.
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj. Care nu este întrerupt, care are loc fără întrerupere; continuu. Se desfăceau aripi cu nervuri fine, înfiorate de tremur neîntrerupt. SADOVEANU, A. L. 200. Pentru mine dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă. CAMIL PETRESCU, U. N. 210. ◊ (Adverbial) Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt. MIHALE, O. 506. Merse neîntrerupt trei zile și trei nopți. POPESCU, B. I 5.
neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte
neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. sg. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte
NEÎNTRERÚPT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. susținut. 3. adv. continuu.
neîntrerupt a. fără întrerupere.
neîntrerúpt, -ă adj. Continuŭ, necontenit, necurmat. Adv. Ploŭă neîntrerupt.
NEÎNTRERUPT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. continuu, statornic, susținut, (înv.) nepregetat, nepregetător. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

neîntrerupt dex

Intrare: neîntrerupt
neîntrerupt adjectiv