NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Pref. ne- + întrebuințat.

NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [Pr.: -bu-in-] – Ne- + întrebuințat.

neîntrebuințát adj. m., pl. neîntrebuințáți; f. sg. neîntrebuințátă, pl. neîntrebuințáte

NEÎNTREBUINȚÁT adj. 1. nefolosit, neuzitat, (livr.) inuzitat. (Un procedeu ~.) 2. v. nou.

neîntrebuințat a. care nu se mai întrebuințează, ieșit din uz: cuvinte neîntrebuințate.

NEÎNTREBUINȚAT adj. 1. nefolosit, neuzitat, (livr.) inuzitat. (Un procedeu ~.) 2. nefolosit, neutilizat, neuzat, nou. (O tigaie ~.)