neîntors definitie

7 definiții pentru neîntors

NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîn- toarsă) = a muri. – Pref. ne- + întors.
NEÎNTORS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau nu a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă parte. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi liniștit, adânc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă) = a muri. – Ne- + întors.
NEÎNTÓRS, -OÁRSĂ, neîntorși, -oarse, adj. Care nu s-a întors sau n-a fost întors, răsucit sau schimbat în altă poziție, care a rămas pe aceeași parte sau față ca la început. ◊ Expr. A dormi neîntors = a dormi bine, liniștit, adînc. A se duce pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă) = a muri. De n-ar fi avut soacră-sa Constandia milă să-l aplece la o capră, s-ar fi dus și Ghiță pe drum neîntors. SADOVEANU, M. C. 8.
neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. neîntoársă, pl. neîntoárse
neîntórs adj. m., pl. neîntórși; f. sg. neîntoársă, pl. neîntoárse
NEÎNTÓRS ~oársă (~órși, ~oárse) (negativ de la întors): A dormi ~ a dormi dus; a dormi adânc. A se duce pe drum ~ (sau pe cale ~oarsă) a) a face ultimul drum; a muri; b) a dispărea fără urmă. /ne + întors
neîntórs, -oársă adj. Fără să te maĭ întorci: a dormi neîntors. A te duce pe o cale neîntoarsă, a nu te maĭ întoarce de unde aĭ plecat: parcă era plecat pe o cale neîntoarsă (VR. 1911, 1, 17).

neîntors dex

Intrare: neîntors
neîntors adjectiv