neîntârziat definitie

8 definiții pentru neîntârziat

NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Pref. ne- + întârziat.
NEÎNTÂRZIÁT, -Ă, neîntârziați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu întârzie; care trebuie executat imediat, care nu suportă amânare. [Pr.: -zi-at] – Ne- + întârziat.
NEÎNTÎRZIÁT adv. Fără întîrziere, fără amînare, imediat. M-am gîndit să las furculița în farfurie și să mă scol neîntîrziat. CAMIL PETRESCU, U. N. 111. ♦ (Adjectival; neobișnuit) Care trebuie executat imediat. Fusese alaltăieri slobozit din temniță printr-o poruncă neîntîrziată a lui Bolliac. CAMIL PETRESCU, O. II 455.
neîntârziát (-zi-at) adj. m., pl. neîntârziáți; f. neîntârziátă, pl. neîntârziáte
neîntârziát adj. m. (sil. -zi-at), pl. neîntârziáți; f. sg. neîntârziátă, pl. neîntârziáte
NEÎNTÂRZIÁT adj., adv. 1. adj. (înv.) neapestit. (Sosirea ~ a cuiva.) 2. adv. v. curând. 3. adj., adv. v. prompt. 4. v. urgent.
NEÎNTÂRZIÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la întârziat) Care necesită o rezolvare imediată; care nu suferă amânare; grabnic; urgent. /ne- + întârziat
NEÎNTÎRZIAT adj., adv. 1. adj. (înv.) neapestit. (Sosirea ~ a cuiva.) 2. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 3. adj., adv. grabnic, imediat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.)

neîntârziat dex

Intrare: neîntârziat
neîntârziat adjectiv
  • silabisire: -zi-at