7 definiții pentru neîngăduitor
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare,
adj. Care nu îngăduie (
1);
p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [
Pr.: -du-i-] –
Pref. ne- +
îngăduitor. NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare,
adj. Care nu îngăduie (
1);
p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [
Pr.: -du-i-] –
Ne- +
îngăduitor. *neîngăduitór (-du-i-)
adj. m.,
pl. neîngăduitóri;
f. sg. și
pl. neîngăduitoáre
neîngăduitór adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre NEÎNGĂDUITÓR adj. intolerant, intransigent, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)
NEÎNGĂDUITOR adj. intolerant, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.) Neîngăduitor dex online | sinonim
Neîngăduitor definitie