neîngăduitor definitie

7 definiții pentru neîngăduitor

NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.
NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + îngăduitor.
*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre
neîngăduitór adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre
NEÎNGĂDUITÓR adj. intolerant, intransigent, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)
Neîngăduitor ≠ tolerant
NEÎNGĂDUITOR adj. intolerant, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)

neîngăduitor dex

Intrare: neîngăduitor
neîngăduitor adjectiv