NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Pref. ne- + înfricat.

NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se înfricoșează, care nu se teme (de nimic); curajos, viteaz, neînfricoșat. – Ne- + înfricat.

NEÎNFRICÁT, -Ă, neînfricați, -te, adj. Care nu se teme de nimic, curajos. (Adverbial) Erau flămînzi și goi, da-n fiecare Trăia, neînfricat, un luptător Ce-n ochi purta o lume viitoare, Ce-o construiesc acum copiii lor. D. BOTEZ, F. S. 38. El a crescut și a trăit așa neînfricat. AGÎRBICEANU, S. P. 16.

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. neînfricátă, pl. neînfricáte

neînfricát adj. m., pl. neînfricáți; f. sg. neînfricátă, pl. neînfricáte

NEÎNFRICÁT adj. v. curajos.

Neînfricat ≠ sperios

NEÎNFRICAT ~tă (~ți, ~te) Care nu se teme; curajos; viteaz. /ne- + înfricat

NEÎNFRICAT adj. brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneț, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.)