neînfricare definitie

7 definiții pentru neînfricare

NEÎNFRICÁRE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. – Pref. ne- + înfricare (rar „frică” < înfrica).
NEÎNFRICÁRE s. f. Lipsă de teamă; vitejie, curaj, îndrăzneală. – Ne- + înfricare (rar „frică” < înfrica).
NEÎNFRICÁRE s. f. Curaj, îndrăzneală. N-a existat în lume partid care să lupte pentru interesele oamenilor muncii cu consecvența, perseverența și neînfricarea cu care luptă pentru aceste interese partidul comunist. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
neînfricáre s. f., g.-d. art. neînfricắrii
neînfricáre s. f., g.-d. art. neînfricării
NEÎNFRICÁRE s. 1. v. curaj. 2. v. vitejie.
NEÎNFRICARE s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (~ cuiva în acțiunile sale.) 2. bărbăție, bravură, curaj, eroism, vitejie, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

neînfricare dex

Intrare: neînfricare
neînfricare