NEÎNDESTULĂTÓR, -OĂRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Pref. ne- + îndestulător.

NEÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. – Ne- + îndestulător.

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre

NEÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. insuficient. 2. insuficient, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.)

neîndestulătór, -oáre adj. Care nu îndestulează, insuficient.

NEÎNDESTULĂTOR adj. 1. insuficient, nesatisfăcător, redus. (Cantitate ~.) 2. insuficient, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.)