Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ne├«ndestul─âtor

NE├ÄNDESTUL─éT├ôR, -O─éRE, ne├«ndestul─âtori, -oare, adj. Care nu este ├«n cantitate suficient─â, care nu ├«ndestuleaz─â. ÔÇô Pref. ne- + ├«ndestul─âtor.
NE├ÄNDESTUL─éT├ôR, -O├üRE, ne├«ndestul─âtori, -oare, adj. Care nu este ├«n cantitate suficient─â, care nu ├«ndestuleaz─â. ÔÇô Ne- + ├«ndestul─âtor.
neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre
neîndestulătór adj. m., pl. neîndestulătóri; f. sg. și pl. neîndestulătoáre
NEÎNDESTULĂTÓR adj. 1. v. insuficient. 2. insuficient, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.)
neîndestulătór, -oáre adj. Care nu îndestulează, insuficient.
NEÎNDESTULĂTOR adj. 1. insuficient, nesatisfăcător, redus. (Cantitate ~.) 2. insuficient, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.)

Neîndestulător dex online | sinonim

Neîndestulător definitie

Intrare: neîndestulător
neîndestulător adjectiv